Adio, Mile!

Astazi a incetat din viata jurnalistul Mile Carpenisan!

Mile Carpenisan a devenit cunoscut ca jurnalist de razboi, in special datorita corespondentelor sale din Iugoslavia, Irak si din zonele afectate de tsunami-ul asiatic. A fost timp de mai bine de 10 ani corespondent special al posturilor de televiziune Antena 1 si Antena 3, fiind cel mai bun reporter de teren din Romania. Din 2008, a ales sa lucreze ca freelancer.

Mile dadea dovada de profesionalism oriunde mergea si avea curajul sa se avante in locurile cele mai primejdioase! Era un om extraordinar!

Ultimele saptamani si le-a dedicat unei campanii umanitare  pentru salvarea vietii tanarului Daniel Raduta. Si-a scos la licitatie casca militara pe care o folosise in Irak, intentionand sa doneze banii pentru Daniel.

„Am iubit, am zambit si am plans, am avut partea mea la paguba, iar acum cand lacrimile au devenit substitut pentru bucurie ma uit in urma si ma amuz. Cand ma gandesc ca am fost capabil pentru toate astea si nu intr-un mod rusinos…e clar. A fost in felul meu. Si istoria o va spune. Mi-am asumat toate bunele si relele si pana la urma am mers pe calea mea. Da, e calea mea”, scria Mile.

Pe blogul sau, Mile scria: Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni.

Cuvintele sunt de prisos acum!

Odineste-te in pace, Mile!

Tinutul Secuiesc se rupe de Romania la Targul de la Budapesta

http://www.gandul.info/news/tinutul-secuiesc-se-rupe-de-romania-la-targul-de-turism-de-la-budapesta-elena-udrea-o-promovare-binevenita-5706855

O alta actiune a ungurilor din care razbate clar dorinta acestora de autonomizare a Tinutului Secuiesc. De altfel, Senatul a adoptat tacit legea UDMR  privind regionalizarea si infiintarea Tinutului Secuiesc.  Pentru a intra in vigoare, legea mai trebuie sa treaca prin Camera Deputatilor. Si nimeni nu are nici un cuvant de spus! Halal conducatori! Mai ieri invocau articole din Constitutie cum ca „Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”, iar astazi servesc pe tava ungurilor desertul Tinutului Secuiesc!

 In tara asta chiar pe nimeni nu mai intereseaza interesul national?!

Ucişi pentru că au luptat pentru dreptate şi adevăr pentru Pământul Românesc!

Semnati petitia „Monumentul eroilor”!

http://www.petitiononline.com/GULAG/

Sfantul inchisorilor: Valeriu Gafencu

„Comunismul a umplut cerul de Sfinti”, spunea Parintele Arsenie Papacioc.

Se stie prea putin de marturisitorii temnitelor comuniste. Dupa 1990, marturiile au scos la iveala chipurile unor oameni care au dus o viata de Sfinti in inchisorile comuniste. Au fost batuti, scuipati, umiliti, injurati, multi omorati, dar au stat drepti si neclintiti in credinta, indurand toate in numele lui Hristos. Printre „chipurile de marturisitori”, Valeriu Gafencu este una dintre cele mai impresionante figuri care a dat dovada de o nestramutata credinta si o nemasurata evlavie. Parintele Gheorghe Calciu spunea despre el: „nu am nici o indoiala ca este sfant; a trait cuvantul lui Dumnezeu la o inaltime de neinteles pentru noi” („Sfantul inchisorilor”, 2007, 9).

” A fost un trăitor al Ortodoxiei, pe care a urmat-o şi cinstit-o cu dragoste. În închisoare a compus poezii, care se cântau în celule, adevărate rugăciuni închinate lui Dumnezeu. Astăzi, aceste poezii se cântă în Biserică, pe muzica lui Mihai Lungeanu”. (www.valeriugafencu.ro)

Cateva dintre poeziile lui Valeriu Gafencu:

Imnul biruinţei

 

Chinuiţi şi-nfometaţi
Înfruntăm urgii,
Stăm crucificaţi,
Transformaţi în torţe vii.

Se smulge neamul din suferinţă,
Nădejdea şi-o ridică la Cruce,
Mihai Arhanghelul azi îl duce
Năvalnic spre marea biruinţă.

Din zbuciumul şi suferinţa noastră
Se-nalţă-n zarea albastră
Ca o catapeteasmă-n sărbătoare
Imnul biruinţei legionare.

Imn închinat celor căzuţi

 

Pe drumul veşniciei tu te-ai dus
Şi ne-ai lăsat ca testament iubirea
Vestită de-Împăratul Iisus:
În ea găsi-vom pururi fericirea.

Te-ai dus şi ne-ai lăsat în urma ta
Nădejdea revederii-n Paradis,
Mereu vei fi cu noi şi-om aştepta
Să ne-ntâlnim cu sufletul deschis.

Ne-ndemni pe cei ce-n viaţă am rămas:
Luptaţi uniţi şi în acelaşi pas,
Zidiţi lui Dumnezeu altare sfinte,
Păşiţi pe Calea Vieţii înainte!

Mi-s ochii trişti

 

Mi-s ochii trişti şi fruntea obosită
De-atâta priveghere şi-aşteptare,
Mi-e inima bolnavă, istovită,
De grea şi îndelungă alergare
Şi plânge ca o pasăre rănită.

Când ochii mi-i închid şi cat în mine
Puteri să sui Golgota până sus,
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viaţa e Iisus,
Mărgăritarul preţios e-n tine.

Privesc la dimineaţa minunată
A Învierii Tale din mormânt,
Ca Magdalena, ca şi altădată,
Îngenunchez ’naintea Ta plângând
Şi-s fericit şi plâng cu Tine-n gând.

(www.valeriugafencu.ro)

Revolutia portocalie din Ucraina a luat sfarsit. In turul doi: Viktor Ianukovici si Iulia Timosenko

„Ianukovici a obţinut 32 la sută din voturi, iar Timoşenko 27 la sută, în primul tur al alegerilor prezidenţiale, potrivit sondajului realizat de Fundaţia Iniţiative democratice.

Un al doilea sondaj, realizat de Gfk-Ukraine, îl creditează pe Ianukovici cu 35 la sută şi pe Timoşenko cu 26 la sută din voturi.

Această diferenţă între cei doi mari favoriţi este mai degrabă modestă şi anunţă o luptă încrâncenată pentru victorie în al doilea tur de scrutin, niciunul dintre ei nefiind sigur de victorie.

Pe locul al treilea s-a clasat fostul bancher Serghei Tighipko, cu 13 la sută din voturi, potrivit celor două sondaje.

Preşedintele în exerciţiu, Viktor Iuşcenko, eroul „revoluţiei portocalii” de la sfârşitul lui 2004, devenit între timp foarte nepopular, s-a clasat pe locul al cincilea, cu doar 6 la sută din voturi.

El a fost uşor devansat de fostul preşedinte al Parlamentului Arsenii Iaţeniuk, care a obţinut între 7 şi 8 la sută din voturi, potrivit celor două sondaje.” ( Sursa: Mediafax)

Conferinta „Pentru Eminescu”, Institutul de Sociologie, Academia Romana. Invitat special: Grigore Lese

 Institutul de Sociologie al Academiei Romane, Centrul de Geopolitica si Antropologie Vizuala si Fundatia pentru Romania au avut privilegiul sa-l aiba ca invitat special la conferinta dedicata lui Mihai Eminescu pe Grigore Lese. Maestrul doinelor din Romania a vorbit in cuvinte putine dar frumoase despre simplitatea si originalitatea sufletului romanesc. Strainii au incercat sa traduca multe dintre poeziile si doinele romanesti de dor si jale, insa nu au reusit. De ce? Pentru ca ele sintetizeaza insasi chintesenta sufletului romanesc.  Taranul roman se exprima simplu, dar stie cel mai bine s-o faca. Nimic nu poate inlocui cantecul de dor si jale al taranului roman. Ele sunt stari specifice romanesti.

Marele Roman, Mihai Eminescu stia cel mai bine sa zugraveasca prin operele lui  sufletul taranului roman, simplitatea vietii acestuia si zbuciumul lui sufletesc. Nimic nu intrece valoarea de necontestat a Romanului Absolut, Mihai Eminescu. El a sintetizat prin opera sa nu numai sufletul unui intreg popor, dar a reusit sa creioneze cu o abilitate extraordinara realitatea politica si istorica a vremurilor pe care le traia. Teoria paturii superpuse, valabila chiar si in ziua de astazi (chiar daca altul este contextul istoric), este o completare a teoriei marelui sociolog italian Vilfredo Pareto despre circulatia elitelor. In cazul in care nu functioneaza corelatia intre capacitati si titlu in cazul elitelor guvernante, ceea ce va circula va fi excedentul, deficitul unei capacitati. Avem de-a face in acest caz cu o elita de tip parazitar. In spatiul romanesc, Eminescu a dezvoltat cel mai bine teoria circulatiei elitelor. Eminescu a avut curajul sa vorbeasca despre aceasta „elita cu semnul minus”, o elita care nu e altceva decat un corp parazitar al societatii. Pentru curajul lui de a spune lucrurilor pe nume  si pentru ideile lui nationaliste, Eminescu a reusit sa-si atraga ura multora care vroiau sa distruga unitatea si integritatea neamului romanesc. „Era un ziarist incomod”, spuneau multi.  Eminescu nu a avut nici nebunie temporara, nici sifilis (asa dupa cum s-a dovedit), ci a fost mereu urmarit si persecutat de catre cei care vroiau sa-i induca aceasta stare de nebunie pentru a scapa de el. Marele poet si ziarist roman a fost mereu persecutat in istorie de catre toate regimurile politice. Detractarii lui Eminescu nu au murit. Ei bantuie si astazi, manjind numele celui care a fost, este si va fi Romanul Absolut, asa dupa cum spunea Petre Tutea. Batalia impotriva lui Eminescu continua: este scos din manuale, din programa cursurilor universitare, este „dat afara” din scoli si licee, este scos din randul sociologilor romani.  Asa se manifesta batalia contra culturii autentice, batalia contra sufletului si neamului romanesc. Defaimatorii valorilor autentice romanesti, domnii care stau in fruntea ICR-ului si care arunca cu injurii asupra limbii si poporului roman trebuie sa stie ca Eminescu nu va inceta sa existe. El exista si va exista de-a lungul generatiilor pentru ca el exprima insusi neamul romanesc. Fara el si fara valorile autentice romanesti, poporul roman nu exista.

VANIA ATUDOREI, microbiolog roman, specialist de top, Directorul Companiei Sterigen din Canada – ADEVARUL NEPLACUT DESPRE INDUSTRIA FARMACEUTICA ROSTIT DE UN INSIDER. DEMASCAREA MINCIUNII GRIPEI PORCINE!

Doar cateva extrase din interviu:

– Se face o afirmatie referitoare la cancer, cum ca, de fapt, industria farmaceutica din intreaga lume este cea care nu permite rezolvarea cancerului, pentru ca ar exista deja medicamente, dar industriei farmaceutice ii este mai profitabil sa produca citostatice.

– Partial este adevarat. Industria farmaceutica este si o industrie necinstita, este si o industrie ipocrita, este si o industrie care vrea sa faca profituri si le face din plin. Pot sa va dau un exemplu. Tratam sinuzita cu antibiotice – se folosea la inceput tetraciclina si s-a descoperit un alt antibiotic de 10 ori mai puternic, iar industria farmaceutica nu voia sa-l fabrice, desi era mult mai eficient si trebuia luat numai o data pe zi, iar nu de 3-4 ori pe zi ca tetraciclina, iar industria farmaceutica a zis: “Eu deja am instalatii care m-au costat milioane si miliarde de dolari, eu ce fac cu instalatiile astea si cu vechile antibiotice?”. Este si o industrie care vrea sa faca profituri si care este conservatoare. La un moment dat, sigur ca exista boli pentru care sunt tratamente care, daca sunt prea ieftine, nu le convine pentru ca nu fac profituri.

Medicamentele nu sunt totdeauna eficiente. Si sa va dau un exemplu. Vaccinul pentru gripa care s-a fabricat anul trecut a fost eficient numai in 40-45% din cazuri. Deci sa nu ne facem iluzii ca este o industrie sfanta, careia nu avem nimic sa-i reprosam, impecabila… Etica e departe de asta. In fond, industria asta, in general, este privata, este pe mana unor oameni de afaceri, si ce-i intereseaza pe ei sunt castigurile.

– Se vorbeste tot de mana unor oameni de afaceri si cand este vorba de acest virus AH1N1, gripa porcina. Care este punctul dvs. de vedere, ca microbiolog? Cat este adevar si cat este neadevar?

– Adevar este, sa zicem, 30%, neadevar este 70%. Sunt convins ca unii ziaristi au fost PLATITI ca sa faca mult zgomot pentru nimic.

– De cine au fost platiti?

– De companiile farmaceutice care fabrica vaccinurile gripei si care fabrica medicamente pentru gripa. Pentru ca exista numai doua companii farmaceutice in lume care fabrica niste medicamente pentru gripa, medicamente care sunt mai mult sau mai putin eficiente… nu sunt eficiente nici macar pentru 50% din populatie. Este vorba de compania Hoffmann-La Roche din Basel, Elvetia, care fabrica Tamiflu si este vorba de cea mai mare companie din Anglia, GlaxoSmithKline. Iar aceste companii au tot interesul sa-si vanda medicamentele si sa faca profituri foarte mari. Foarte multe tari, in paranoia [psihoza, n.n.] asta, au cumparat cantitati extraordinare, de milioane si milioane de dolari, care vor expira si vor fi aruncate. Si medicamentele astea sunt cumparate din banii publici, din impozitele si taxele noastre.

Va dau ca exemplu gripa aviara. Acum doi ani a fost paranoia [psihoza, n.n.] cu gripa aviara? Da. Au fost prognosticuri ca aceasta gripa se va transforma intr-o pandemie? Da. N-a fost nici macar o epidemie la nivelul unei tari, dar o pandemie [iar anul acesta este stiut ca  OMS a schimbat definitia pandemiei, reducand conditiile, ca sa o poata declara, n.n.]. Gripa la pasari si la porci exista de cand au aparut speciile acestea pe pamant. Nu este ceva nou. Gripa vine in fiecare an din Hong-Kong, pentru ca acolo sunt sate unde chinezii dorm in aceeasi camera cu ratele, cu gainile, cu porcii, iar virusurile acestea animale se transmit la om, uneori sufera mutatii. Si astazi cu traficul de avioane transportand peste un miliard de pasageri in fiecare an, ceea ce reprezinta mult raportat la populatia planetei… Deci in fiecare an avem gripa, nu este ceva nou. Stiti dvs. ca in fiecare an mor mult mai multi oameni de gripa decat de SIDA? Si cine mor? Mor persoanele in varsta care au o imunitate scazuta, bineinteles, mor cei care au imunitate deficienta…

Se face mult zgomot pentru nimic! Daca era, intr-adevar, sa fie o pandemie, cum a fost in anul 1918, cand se estimeaza ca au fost intre 10-20 milioane de morti de gripa… o pandemie se propaga repede, nu se propaga asa, ca azi au murit 10, si maine mai mor 5, poimaine mai mor 2, s.a.m.d. …

(…) Se iau si niste masuri. Problema este sa nu se cada in paranoia si intr-o extrema, sa nu se exagereze. Pentru ca in cazul gripei aviare s-au cheltuit miliarde de dolari. Au fost tari care au cumparat medicamente, care au cumparat vaccinuri, intre timp toate acestea au expirat si au fost aruncate. Or, banii astia erau din buzunarele noastre si nu erau justificati! Au fost niste exagerari.

Uneori este o paranoia care este dorita. De ce? Pentru ca in acest timp… toate companiile care fabrica masti isi vand mastile… Si mastile astea au o eficacitate ZERO! Mastile astea sunt praf in ochii nostri, n-au nicio eficienta! Si totusi sunt tari care cumpara miliarde de masti ca sa protejeze populatia. Hai sa fim seriosi! (vezi, la noi, stirea de acum 2 zile: Vor fi distribuite 7.000 de măşti şi 60.000 de litri de dezinfectanţi în şcolile din Bucureşti si comunicatul CSAT-ului in care “s-a luat decizia suplimentarii fondurilor pentru achizitia de echipamente, medicamente, mijloace de protectie si vaccinuri”. ). (…)

Politica farmaceutica o fac oamenii de afaceri, milionarii si miliardarii, in cardasie cu guvernele…

Industria farmaceutica este pe primul loc (ca profit), pentru ca ei pot sa fabrice un medicament cu un dolar si sa-l vanda cu 20 de dolari…

(…) Pe glob, la ora actuala, exista 40.000 de medicamente diferite. Organizatia Mondiala a Sanatatii a facut o lista de medicamente esentiale. Stiti cate a retinut? 300. Va dati seama, din 300, care sunt esentiale, si tu ai ajuns la 40000? Daca mergem in farmacii si aruncam la gunoi jumatate din medicamentele care sunt acolo, populatia va fi mai sanatoasa, asta pot sa v-o garantez.. “

ASCULTATI INTEGRAL DECLARATIILE INCENDIARE ALE PROF. ATUDOREI

Alte subiecte importante tratate in interviu:

– Romania nu trebuia sa vanda fabricile de medicamente, este o industrie strategica. Investitiile se fac pentru a inchide fabricile competitoare si a deveni apoi dependenti de produsele vandute de companiile mari.

– De ce cumparam serul fiziologic, in loc sa-l producem in continuare, fiind foarte ieftin si indispensabil?

– De ce nu se investeste in cercetarea si producerea medicamentelor pentru vindecarea infectiei cu stafilococul auriu, desi posibilitatea exista, iar un savant stabilit in Georgia, pe timpul lui Stalin, a gasit acest remediu si acolo se si aplica?

– Despre bolile inventate si despre medicamentele cu efect pur placebo.

– Despre experimentele si testele clinice pe oameni din tarile mai sarace.

 

Cine este Vania Atudorei?

Vania Atudorei s-a nascut pe 9 decembrie 1953, la Botosani. In anul 1978 a absolvit Universitatea din Iasi, specialitatea Biologie Medicala. Face stagii la Universitatea din Chisinau si la Universitatea Friedrich Schiller din Jena.

Dupa o scurta cariera didactica, devine cercetator-biolog la Institutul de cercetari stiintifice din Iasi (1979), apoi lucreaza ca biolog la Fabrica de medicamente Terapia din Cluj-Napoca. Din 1981 devine sef al Laboratorului de Microbiologie Farmaceutica din Cluj-Napoca, fiind, totodata, membru al Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale si al Asociatiei Oamenilor de Stiinta din Romania. Intre anii 1990 si 1992 lucreaza la Oficiul Protectiei Apelor si Naturii din Cantonul Jura, Elvetia (unde elaboreaza o noua metoda de analiza a poluarii apelor) si la Laboratorul de Microbiologie al Spitalului din Delemont.

In 1992 emigreaza in Canada. Dupa o scurta sedere la Quebec, se stabileste la Montreal. Intre 1993 si 1996 a fost directorul Departamentului de microbiologie al Companiei farmaceutice Biopharm. In aceasta calitate, a condus proiecte de cercetare privind utilizarea radiatiilor in decontaminare, farmacodinamica antibioticelor in patologia umana si veterinara precum si testarea de noi medicamente contraceptive si anti-SIDA. A lucrat si pentru compania Neopharm.

Efectueaza cercetari privind bacteriile implicate in ulcerul si cancerul gastro-duodenal. Pana nu demult, Vania Atudorei lucra pentru o companie montrealeza de analize biologice.

Aici a fost remarcat de-a lungul anilor de catre conducerea unuia dintre clientii companiei, si anume firma de produse farmaceutice Sterigen. Care i-a propus, la prima strigare, nici mai mult nici mai putin decat postul de… director general.

Acceptand oferta, Vania Atudorei devine nu numai primul roman ajuns in fruntea unei companii farmaceutice de mare prestigiu din Canada, dar si primul microbiolog care conduce o astfel de institutie. Pentru ca, pana acum, pentru astfel de posturi erau preferate persoane cu pregatire manageriala, economisti sau posesori de MBA.

Sterigen este practic un “pionier” al deciziei de instalare in functia de director general a unui specialist microbiolog. Atudorei considera ca printre atuurile de care a beneficiat in frumoasa sa ascensiune profesionala canadiana se afla scoala din Romania si perioada lucrata la Terapia Cluj.

Pe langa slujba de director general la Sterigen, el preda la doua colegii, unul in Montreal si unul in Ontario, si este consultant al ACDI (Agence Canadienne de Developpement International).

La o universitate din Montreal, el preda cursuri in domeniul fabricatiei medicamentelor sterile (o premiera in domeniu), cursuri terminate de peste 400 de absolventi pana acum, dintre care vreo 60 de romani

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2009/11/05/microbiologistul-roman-vania-atudorei-spune-din-interior-adevarul-despre-mafia-industriei-farmaceutice-si-despre-minciuna-gripei-porcine/

Taina Mucenicului Mircea Vulcanescu

Cât de greu este pentru o persoană cu minte ascuţită, cu înţelegere cuprinzătoare şi cu multe cunoştinţe să păstreze smerenia şi simplitatea! Să nu voiască să facă paradă de cunoştinţele sale, să nu îi placă să biruiască în cuvânt, să nu se izoleze într-o sferă înaltă, rece şi abstractă a “ideilor”, oricât ar fi ele de adânci, profunde şi teologice… Cât de greu este să nu te simţi superior, să nu dispreţuieşti pe fraţii mai mici şi mai “proşti”, mai “inculţi”, să nu te simţi nedreptăţit pentru că nu eşti “promovat”, că nu se vorbeşte de tine atât cât ar trebui, că nu îţi sunt recunoscutele calităţile şi meritele…

Mircea Vulcănescu este acest atât de rar caz de înţelept creştin care nu a pierdut niciodată simplitatea şi blândeţea inimii. În mod special, se regăseşte în evocările despre el căldura afecţiunii sale sincere, curate şi dezinteresate. Mireasma unei blândeţi care venea dintr-o inimă pârjolită, la un moment dat, de suferinţele deznădejdii, şi înviată apoi de atingerea Dumnezeului cel Viu. Prietenul său bun, Emil Cioran, înainte de a pleca în exilul său în ţara străină a nihilismului, îi scria cu un astfel de dor:

De multe ori, în crizele de urât ale inutilităţii mele pariziene, m-am gândit la tine şi-mi spuneam: Mircea Vulcănescu ştie toate şi este totuşi un om împăcat. Tot de atâtea ori te invidiam, căznindu-mă să descopăr tocirea împăcării tale, rezistenţa la afurisenie. Se prea poate ca să fi făcut o experienţă reuşită a lui Dumnezeu – pe când eu, de câte ori m-am apropiat de El, m-am rostogolit în neprielnicii, iar în biografia Fiului Său m-am oprit la clipa răposării. Cât regret că istoria contemporană s-a interpus necruţător între noi, că n-am avut prilejul des să-mi îndulcesc atâtea răni cu untdelemnul duhului tău!

O blândeţe care învăluie printr-o dragoste discretă, care cheamă, dar nu sileşte, care încălzeşte şi hrăneşte inima aproapelui într-o îmbrăţişare răstignită. Ca demnitar, a înţeles să slujească poporului său cu preţul vieţii. Aruncat în temniţă, nu a încetat să ridice conştiinţele şi starea de spirit a fraţilor de suferinţă prin revărsarea îmbelşugată a înţelepciunii sale, în ciuda torturilor cu care era “răsplătit” ori de câte ori era descoperit, devenind un adevărat apostol al temniţelor. A căutat să aducă o fărâmă de căldură omenească celor care erau prea fragili pentru a rezista în întunericul şi umbra morţii din închisori. Pentru toate aceste mărturii, chipul cel din adânc al lui Mircea Vulcănescu ne apare nouă ca un chip al blândeţii muceniceşti.

Dă fiecăruia, Doamne, moartea lui! Acesta este un vers al poetului Rilke, transcris deseori de Mircea Vulcănescu. Despre sfârşitul de martir aflăm chiar de la fiica sa, Sandra Vulcănescu:

Dragă Işta (Ştefan Fay. – n.n.),

În anul 1952, Tata a fost transferat de la închisoarea din Aiud la cea din Jilava, pentru o anchetă (care, de fapt, îl privea pe un alt Vulcănescu, numit Ion).

În acea vreme regimul deţinuţilor de la Jilava devenise un coşmar neîntrerupt, vădind limpede intenţia de exterminare a cât mai multora dintre ei: bătăi crunte zilnic, înfometare, înghesuirea cât mai mare a deţinuţilor în celule mici, lipsite de aer, sau totala lor izolare în frig, în întuneric şi în umezeală pe durate lungi, tortura cu sau fără anchete şi îngrijire medicală inexistentă.

Într-una din zile Tata a fost scos din celulă cu alţi 6 deţinuţi. Au fost duşi în curte unde, punându-li-se nişte pături în cap, au fost puşi să alerge în cerc, în timp ce 4 torţionari îi băteau sălbatic cu ciomege şi bastoane de cauciuc. 

Tatii i-au rupt o coastă care i-a perforat pleura. Apoi au fost dezbrăcaţi la piele şi aruncaţi de-a valma în celula nr. 16 zisă „Neagra”, o încăpere din beci, cumplit de rece şi cu duşumeaua udă. Au fost ţinuţi acolo timp de 26 de ore, nemâncaţi şi neputându-se sprijini decât de pereţii uzi.

Mai întâi au încercat să se încălzească alergând prin murdărie dintr-un colţ într-altul şi frecţionându-şi spinările unul altuia până ce, răpuşi de oboseală au fost nevoiţi să se întindă pe jos.

Atunci Tata le-a spus:

„Dacă tot trebuie să murim aici, să-l salvăm barem pe cel mai tânăr. Să-l culcăm pe trupurile noastre”.

Aşa au făcut. Dar Tata, care avea coasta ruptă şi pleura străpunsă, lipit cum era de cimentul ud, s-a îmbolnăvit de pneumonie. Ceilalţi, prin minune, au scăpat cu viaţa din acea groaznică încercare.

Fiind readus la Aiud unde, în continuare, nu i s-a dat nicio îngrijire, pe fondul de pneumonie, Tata s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi s-a stins în chinuri, la 28 octombrie al aceluiaşi an.

Această relatare o consider cea adevărată, întrucât mi-a fost povestită mie de Ionel Mociorniţă, şi este aidoma cu ceea ce i-a povestit Mamei, Puiu Teodorescu, amândoi făcând parte dintre cei 7 deţinuţi torturaţi, printre care fusese şi Tata.

Camiluş Demetrescu mi-a povestit că a întâlnit, cu mulţi ani mai târziu, la Spitalul Brâncovenesc pe un laborant tuberculos ce se numea Lăzărescu. Acesta i-a spus (în mare taină) că era Tânărul pe care Tata, împreună cu ceilalţi cinci deţinuţi, îl luaseră în braţe spre a-l salva de la moarte.

Cu aceste rânduri triste, te sărut cu drag,

Sandra.”

Despre sfârşitul lui Mircea Vulcănescu există şi relatarea unui martor ocular, Nicolae Crăcea:

În spatele bucătăriei de la închisoarea de la Aiud era o baie cu duşuri pe care aproape orice deţinut o ştia. Lângă baie era o cameră dotată cu un pat de şipci. Deasupra patului era o grindă pe care se fixa o pereche de cătuşe. De câte ori am fost introdus în această cameră pentru tortură, cătuşele erau fixate sus pe grindă şi mă aşteptau. Eram dezbrăcat în pielea goală şi legat cu cătusele de mâini. Cu picioarele stăteam pe patul de şipci, în poziţie verticală. Călăul care îmi aplica cea mai grozavă tortură era o femeie. Avea o biciuşcă specială din oţel, lucrată frumos, artistic (…). Loviturile erau aplicate de sus în jos. Durerea acestor lovituri era atât de mare, încât de multe ori mi-am pierdut cunoştinţa înainte de a se termina întreg tipicul torturii (…) Pentru tortură erau scoşi doi-trei oameni din camere diferite. În timp ce unul era torturat, ceilalţi aşteptau cu groază să le vină rândul (…). 

S-a întâmplat să fiu scos pentru tortură în aceeaşi serie cu Mircea Vulcănescu. Torturarea mea se terminase şi acum zăceam aruncat într-un colţ, pe jos. La rând era el. După ce l-au torturat, pentru a nu ştiu câta oară, prin bătaia pe tot corpul a căzut în nesimţire. Era plin de sânge. Un ţigan robust l-a luat de un picior, târându-l pe jos. Capul îi bălăngănea în dreapta şi-n stânga, ca o minge legată cu sfoară trasă de un copil zglobiu. Cum trecea tocmai prin dreptul meu, m-am târât puţin să îi îmbrăţişez capul şi să-l încurajez… Îmbăindu-l cu apă rece, a contractat o congestie pulmonară şi după câteva zile a murit, sporind mormintele necunoscuţilor de pe câmpul din vecinătate cu încă unul.

Ştefan Fay:

Au rămas de la Mircea Vulcănescu patru vorbe cu valoare de testament. I-a fost dată să zacă la “neagra”, cu spatele întins ceasuri întregi pe ciment ud. Ieşind din groapa aceea dantescă, el a ştiut, prin toată febra care îi cutremura trupul, că pentru el sosise sfârşitul. A cerut câtorva deţinuţi de la Aiud să-l vegheze, să nu-l lase să doarmă. Voia să moară treaz. Era obsedat de gândul de a surprinde moartea lucid, de a privi Moartea în faţă, aşa cum privise drept în faţă toate binecuvântările şi blestemele vieţii. Şi a spus atunci acele patru cuvinte:

– SĂ NU NE RĂZBUNAŢI!

Poate că cei care-l vegheau şi au auzit întâi aceste vorbe au murit în închisoare, după el. Vorbele însă au trecut de la om la om, au circulat între deţinuţi, au ieşit în lume, au colindat ţara, au ajuns în străinătate, au fost consemnate de prieteni – Noica, Eliade, Cioran. Cine le-a auzit întâi nu se mai ştie. Dar ele au rămas şi-n ele prindem ecoul blând al Gheţemanilor.

(Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/10/29/taina-mucenicului-mircea-vulcanescu-chipul-hristic-al-un-alt-iov-al-romaniei-secolului-al-xx-lea-ii/)

Mai cititi: Mircea Vulcanescu- crestinul in lumea moderna

                   Fericitul martir- Mircea Vulcanescu

Ucraina refuza ridicarea statuii maresalului Alexandru Averescu – In schimb, la Galati, este comemorat hatmanul Ivan Mazepa

– Exaltatii ucraineni sustin ca Basarabia, Bucovina de Nord, „dar si actuala parte romaneasca a Deltei Dunarii si a Bucovinei de sud, sunt pamanturi ale ucrainenilor inca din secolele XI-XII (…) orasul Galati a fost fondat de primii conducatori ai cnezatului Galitia-Volinia”.

 

Comemorarea a 300 de ani de la moartea hatmanului Ivan Stepanovici Mazepa, decedat dupa unii istorici la 2 octombrie 1709, a fost marcata, joi, la statuia inaltata in memoria „eroului ucrainean” din Parcul Libertatii din Galati, potrivit Agerpres. In schimb, de luni bune, in tara vecina exista o opozitie activa, daca nu chiar isterica, in ceea ce priveste ridicarea unui bust al maresalului Alexandru Averescu, nascut in satul Babele, langa Ismail, tinut romanesc basarabean aflat acum sub ocupatie ucraineana, la fel ca si cel nord bucovinean. Mai mult chiar, de cateva saptamani, formatiuni politice si organizatii neguvernamentale de la Kiev duc o lupta de denigrare a romanilor si Romaniei. Acuzand Bucurestii de pretentii teritoriale, exaltatii de la Kiev ajung sa sustina chiar si faptul ca orasul Galati a fost infiintat de ucraineni. La inceputul saptamanii trecute, presedintele unei organizatii politice era preluat de presa ucraineana si rusa in timp ce afirma ca Basarabia, Bucovina de Nord, „dar si actuala parte romaneasca a Deltei Dunarii si a Bucovinei de sud, sunt pamanturi ale ucrainenilor inca din secolele XI-XII (…) orasul Galati a fost fondat de primii conducatori ai cnezatului Galitia-Volinia”.

 

Puzderie de oficiali ucraineni
La manifestare au participat membrii comunitatii ucrainene din Galati, Tulcea, cercetatori stiintifici, dar si oficialitati la nivel inalt – Viorel Kotyk, ministru-consilier in cadrul Ambasadei Ucrainei la Bucuresti, Kornelia Luskalova, directoarea Centrului Cultural si de Informare al Ucrainei si consilier al Ambasadei Ucrainei la Bucuresti, Teofil Rendiuk, consilier din partea Ministerului de Afaceri Externe al Ucrainei, autor al cartii „Hatmanul Ucrainei Ivan Mazepa – Romania si Moldova” si Iaroslava Colotelo, consilier in cadrul Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniul National – Serviciul Cultura Minoritatilor.
Au mai fost prezenti Dumitru Cernenco si Vichentie Nicolaiciuc, presedintii filialelor Tulcea si, respectiv, Galati ale Uniunii Ucrainenilor din Romania.

 
Statuia lui Mazepa din Parcul Libertatii din Galati

Statuia hatmanului Ivan Mazepa din Parcul Libertatii a fost ridicata in 2004, la Galati, la initiativa Ambasadei Ucrainei in Romania si cu sprijinul autoritatilor locale, fiind unicul monument al acestei personalitati istorice care exista in afara granitelor Ucrainei. Statuia ridicata la Galati si chiar mentinerea vie a numelui hatmanului ucrainean prin denumirea Mazepa data unor cartiere din oras se justifica, intrucat osemintele hatmanului Ivan Mazepa au fost inhumate la Galati, in biserica Sf. Gheorghe. In schimb, reprezentantii organizatiei regionale nationaliste Svoboda, din Odesa, au cerut Serviciului de Securitate si Ministerului ucrainean de Externe sa adopte masuri necesare pentru incetarea instalarii monumentului maresalului Alexandru Averescu in satul Oziornoe (Babele), din raionul Ismail. Potrivit autorilor acestui apel, instalarea monumentului lui Averescu face parte din politica de romanizare a Basarabiei si a Bucovinei.

                                                                                                                                                                                                          

M. Batca

http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-10-22&id=42373

Cele mai frumoase poezii romanesti!

 Lauda- Nichifor Crainic 
          
Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza
Si lumea o spanzuri în haos de-o raza,
Metanie tie, Parinte.
Izvod nevazut al vazutelor linii,
Mă scalzi si pe mine în unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.

Sunt duh invalit în naluca de huma,
Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma,
Dar sunt neraspunsa-ntrebare.
Ce glas destoinic să-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fără voie
M-a-mpins si pe mine-n miscare?

Nici maica nu stie ce tainica norma
Imi dete din carnea-i vremelnica forma,
Neant inflorit în minune.
Căci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli si astre
Din vesnica ta-ntelepciune.

In ceruri, Parinte, sunt abur în aburi
Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi
Prind coaja de carne din spatiu.
Tu cugeti, se naste; voiesti si dureaza;
Respiri si-nfloreste; iubesti si vibreaza
De-adancul luminii nesatiu.

De tine mi-e foame, de tine mi-e sete,
Fac dara de umbra acestei planete
Cu spuma de soare pe creste;
Si-n saltul credintei gustând vesnicia,
Din pulberea lumii îmi strig bucuria
Ca sunt intru Cel care este!

Puzderii de stele ascunse-n amiaza,
Fapturile-n tine de-a pururi dureaza
Si-n spatiu vremelnic colinda.
A fi, bucurie eterna si sfanta!
O vraja a toata lumina rasfranta
De-a gloriei tale oglinda.

 

Îndemn la luptă- Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

Eroilor- Vasile Militaru

Spre voi, viteji al căror sânge a curs – hotarul apărându-l, –
Îngenunchiat, tot Neamul astăzi îşi nalţă sufletul şi gândul!…
Spre slava voastră, din altare, se’nalţă fumul de tămâe,
Viteji a căror nume sfinte neşterse’n veci au să rămâe!…

Fiţi binecuvântaţi în veacuri, voi, păstrători de vechi hotare, –
Viteji cari aţi căzut în lupte, visând o Românie-Mare!
De-apururea mărire vouă în înfloritul Paradis, –
Că voi aţi biruit prin moarte, şi s’a’mplinit al vostru vis …

Dar noi?… Suntem noi vrednici oare de jertfa sângelui cel sfânt
Ce-a curs din piepturile voastre pe vechiul Neamului pământ?….
Nu plângeţi oare ‘n Raiul vostru, că-atâta liotă străină
Culege roada jertfei voastre din scumpa Neamului grădină?!

O, eu aud mereu mustrarea vitejilor cu piept de fier,
Pe care tunetul adesea, mugind, ne-o bubue din cer,
Că voi prea mari aţi fost, prin jertfă, pe când urmaşii sunt prea mici,
Lăsând ca România-Mare s’ajungă Rai la venetici!

9 iunie 1937

CLXXXIII- Vasile Voiculescu 

Mereu cerşim vieţii ani mai mulţi, aşa-s neştire,
Ne răzvrătim, ne plângem de pierderea noastră,
Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire
Se vestejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;
Rupt din eternitate, el vrea ţărâm asemeni
Din care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă;
Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim îcremeni
Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.
Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci,
Minunile iubirii n-au staile pe lume;
Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,
Oricând şi ori de unde mă vei striga pe nume,
Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine.

 

Criticilor mei- Mihai Eminescu

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne’nduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus –
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

Rugăciune- Octavian Goga

Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa ta-nţeleaptă,
În veci spre cei rămaşi în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

Dezleagă minţii mele taina
Şi legea farmecelor firii,
Sădeşte-n braţul meu de-a pururi
Tăria urii şi-a iubirii.
Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina
Şi zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.

Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Şi de durerea altor inimi
Învaţă-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maştere şi rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.

Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Şi gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliţii-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară…
Durerea lor înfricoşată
În inimă tu mi-o coboară.

În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Şi cum sub bolta lui aprinsă,
În smalţ de fulgere albastre,
Încheagă-şi glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.

…si alte poezii la fel de frumoase, pe site-ul http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/crainic.php