Doina si Ion Aldea-Teodorovici-comemorare

În fiecare an, la sfârşitul lui octombrie, în comuna Coşereni, din judeţul Ialomiţa, are loc comemorarea trecerii la cele veşnice a soţilor Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Şi anul acesta va avea loc această comemorare. Cei doi militanţi ai Unirii Republicii Moldova cu România au decedat în acest loc, în urma unui accident rutier, în 1992 (Ion era născut în 1954, iar Doina în 1958). În memoria celor doi artişti, pe partea dreaptă a şoselei Bucureşti-Urziceni-Slobozia, la intrarea în comuna Coşereni, pe locul în care maşina în care se deplasau spre Chişinău a intrat într-un copac, a fost ridicată o cruce de marmură albă. Dar simbolul interpreţilor de muzică uşoară Ion şi Doina Aldea-Teodorovici este suprins cel mai bine de un alt monument, care se află la Chişinău, pe strada A. Mateevici 77. Monumentul de la Chişinău, ridicat în 1999, reprezintă un postament scund din granit, deasupra căruia este montat un bloc de marmură albă, care serveşte drept soclu pentru sculptura statuară în bronz. Datorită tratării compoziţionale şi volumelor fluide ale metalului, sculptura produce impresia unei ascensiuni. Pe postament figurează o inscripţie simplă: „Doina şi Ion”. Doina pare o pasăre aflată pe un copac – întruchipat de Ion – de unde îşi ia zborul spre cer.
Anul acesta, la 29-30 octombrie, se vor împlini 16 ani de la moartea celor doi cântăreţi care au militat pentru unirea Basarabiei cu România. Imediat după revoluţia din decembrie 1989, cei doi soţi au început activ propaganda pentru unire şi pentru introducerea limbii române în Basarabia. Dacă astăzi se învaţă în Limba română şi dacă alfabetul latin a fost reintrodus în Basarabia este şi meritul lor. Soţii Teodorovici au cântat după 1989 despre Eminescu.
Pe Internet se găseşte un articol semnat de Cezarina Bârzoi, din care reiese faptul că cei doi soţi ar fi fost asasinaţi.
Cităm din acest articol: „Glasul celor doi (care reuşise să anime atât de mult pe românii basarabeni şi să obţină atâtea victorii politice) a trebuit să fie curmat… Astfel, în noaptea de 29/30 octombrie 1992 au fost asasinaţi. Maşina în care se deplasau spre Chişinău a intrat într-un copac în apropierea localităţii Coşereni. În maşină se aflau patru persoane, şoferul şi însoţitorul au scăpat fără nicio zgârietură, în timp ce Doina şi Ion, aflaţi pe bancheta din spate, au fost striviti între greutatea maşinii şi copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie naţională. Cu toate astea, autorităţile nu au făcut dreptate morţilor, catalogând totul drept un nefericit accident, în ciuda faptului că cele mai multe indicii duceau către crimă. Astăzi, cei apropiaţi cuplului Teodorovici evită să răspundă la întrebarea: accident sau crimă? Mulţi spun că au dovezi, dar nimeni nu le scoate la suprafaţă. Totuşi, nu putem ignora unele amănunte care la vremea respectivă au fost făcute publice. De exemplu, faptul că ceilalţi doi pasageri ai maşini au scăpat teferi. Şoferul nu a fost condamnat, iar celălalt pasager a dispărut fără urmă până în ziua de azi. Europa Liberă a difuzat o ştire chiar în noaptea în care cei doi au murit, ştire în care se vorbea despre apariţia pe şosea a unei maşini blindate, care ar fi provocat accidentul. Scriitorul Grigore Vieru, prieten apropiat al soţilor Teodorovici, a declarat că avea la cunoştinţă faptul că cei doi primeau telefoane şi scrisori în care erau ameninţaţi cu moartea. Apoi, un alt element prezentat chiar pe canalele media în 1992 a fost relatarea privind sosirea ambulanţei la locul accidentului, Doina nu murise pe loc, iar ambulanţa a refuzat să o transporte la spital şi a luat numai trupul fără viaţă al lui Ion. Doina s-a zbătut între viaţă şi moarte un timp, fără să primească ajutor. După ce, într-un final, a murit, a fost ridicată de salvare”.
La acea vreme, soţii Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au lăsat în urma lor un fiu, Cristofor, care acum are 27 de ani. Moartea lor nu trebuie să fie uitată, să ne amintim de ei aşa cum se cuvine!
(realitatearomaneasca.ro)
Preluare: Jurnal de Chisinau, http://www.jurnal.md.

Basarabia, rana de la hotarul de est

O carte ce merita citita!!  Autori:Andrei Vartic, Nicolae Rusu 

90 de ani în urmă, la 27 martie 1918, prin votarea Actului Unirii de către Sfatul Ţării de la Chişinău, s-a declanşat fenomenul Marii Uniri a neamului românesc. La 27 august 1989, prin actele Marii Adunări Naţionale de la Chişinău, la care a participat aproape un milion de oameni, românii din Basarabia au declanşat alt fenomen măreţ al istoriei noastre recente – căderea comunismului în ţinuturile locuite de românii aflaţi în spaţii statale diferite după reîmpărţirea Europei de către cele mai criminale regimuri din secolul XX, cel comunist şi nazist. În ce măsură aceste două evenimente au ajutat poporului român să reziste la teroarea istoriei sale, aplicată la cel mai instabil hotar al Europei? Ce lecţii au tras oamenii politici, intelectualii, oamenii de afaceri şi întregul popor român de peste 30 de milioane, din trecutele învăţăminte ale istoriei? Poate rezista România noilor “politici de forţă”, care se aplică chiar azi în dependenţă de “slăbiciunea militară”, economică şi culturală, dar şi “asimilarea internă… din punct de vedere etnic şi politic” a teritoriilor locuite sedentar din vechimea vechimii de poporul român? Vom mai putea să ni-i onorăm şi peste 100 de ani pe Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul aşa cum americanii şi-i onorează pe George Washington şi Benjamin Franklin?

http://www.totalibra.ro/cartea/628/basarabia,-rana-de-la-hotarul-de-est.html

OFERTA SPECIALA
 
Pret: 235.00 RON

Vezi detalii

Serbia si politica antiromaneasca

Ultima gaselnita a statului sarb pentru distrugerea unui sat romanesc din Voivodina, Ovcea, este « colonizare » acestuia cu mii de tigani, refugiati din Kosovo, transmite Romanian Global News.
Autoritatile sarbe urmaresc prin aceasta actiune distrugerea elementului etnic romanesc si a localitatii.
Romanian Global News publica apelul disperat al unui roman din Ovcea care cere ajutorul mass-mediei din Romania, ultima lor speranta, pentru ca autoritatile romane…sunt surde atat la chemarea romanilor ucrainieni, cat si a celor din Voievodina.
” Sunt roman simplu din Serbia si un fan al vostru.Viata aici o ducem tot mai greu, suntem supusi discriminarii si deznationalizarii in fiecare zi de catre extremistii sarbi si autoritatile nepasatoare.
Suntem practic abandonati si nu avem sprijin de la nimeni.Ultimul atentat la finta noastra se va intampla peste niste saptamani cand autoritatile locale sarbe au in gand sa inceapa cu construirea unui oras de conteinerela Ovcea, un sat romanesc care se afla la 20 de km de la Belgrad in Banatul sarbesc, pentru cei 5000 de tigani refugiati din Kosovo.
Localnicii au iesit deja in strada si au protestat, dar va dati seama ce sanse avem noi contra buldojere si politia mascata.Daca vor reusi sarbii, asta va inseama moarte pentru satul nostru cu o traditie splendida, fanfara si ansamblul folcloric romanesc, scriitori si sportivi superbi.
Asa se face peste tot la noi in Serbia, si deja au colonizat si preluat peste 15 sate de la noi romanii.
Daca sunteti in stare sa ne ajutati si sa medializati acest caz , vom fi foarte datornici. Sunteti practic ultima noastra speranta. » ( preluare Romanian Global News)
Romanian Global News face apel la presa din Romania pentru mediatizarea acestui caz si pentru a incerca salvarea acestui sat romanesc.
Ma intreb: cate apeluri ale fratilor nostri de peste hotare trebuie facute, ca sa se auda si in cancelariile de la Bucuresti? Mediatizarea cazurilor nu este de ajuns, trebuie facut ceva mai mult!! Poate ca un cuvant de spus l-ar putea avea societatea civila.

De ce nu canonizam martirii anticomunisti?

Un reportaj care merita vazut, difuzat la TVR 1, emisiunea SEMNE, 11.10.2008.

http://rafaeludriste.blogspot.com/