Homosexualitatea-un pacat?

Saptamana trecuta s-au desfasurat o serie de evenimente ( conferinte, marsuri) cu ocazia paradei homosexualilor. S-a incercat sa se atraga atentia asupra acestui “flagel” al lumii contemporane. Intristator a fost faptul ca foarte putine voci au luat pozitie fata de aceasta manifestatie care lezeaza morala publica. Intr-un stat de drept ar trebui ca si justitia si Biserica si scoala deopotriva sa aiba un cuvant de spus in legatura cu anumite actiuni ce pot dauna “sanatatii morale” a unui stat. Si mai intristator a fost faptul ca Biserica, stalpul moral si religios al unei societati, nu a luat o pozitia ferma impotriva acestor manifestari. Se prea poate ca tacerea venita dinspre Dealul Mitropoliei sa fie doar din anumite ratiuni politice. Insa rolul nostru nu este sa criticam Biserica, ci sa o sprijinim si sa o aparam. Si noi, credinciosii, facem parte din Biserica si, in acest sens, trebuie sa actionam spre apararea valorilor si credintei.

  Chiar daca homosexualitatea este o devianta, cei care sunt atinsi de aceasta boala nu ar trebui sa fie marginalizati. Rolul Bisericii si a noastra, a credinciosilor , este de a indrepta un om care a gresit, de a-l duce pe calea cea buna. Din perspectiva invataturii crestine, problema principala este pacatul, nu pacatosul. Pacatosul trebuie privit cu intelegere si aici poate interveni Biserica, prin preotii duhovnici care pot indrepta pe cei care gresesc, ii pot sfatui pe acestia si se pot ruga pentru ei. Apelul Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pentru promovarea principiilor traditionale de viata moral-crestina in societatea romaneasca din noiembrie 1993 atragea atentia ca Biserica nu doreste izolarea acestei minoritati sexuale, ci “protejeaza libertatea de a trai in virtute, respingand ceea ce este impotriva firii si aparand firea umana in demnitatea ei”.  

 Nu pacatosul este problema, ci pacatul in sine. In numele libertatii de expresie si a drepturilor omului, vor aparea tot felul de manifestatii ale lesbienilor, pedofililor sau mai stiu eu ce ciudati care isi cer drepturile. Libertatea are si ea o limita. Limita poate fi trasata de institutiile statului, implicit Biserica, scoala si de societatea civila. Nu cred ca viata intima trebuie afisata in public. Fiecare sa fie homosexual la el acasa, in intimitatea lui. De ce trebuie cheltuiti banii pentru astfel de manifestatii, in momentul cand ne confruntam cu atatea lipsuri, in momentul cand exista oameni care nu au ce manca sau copii care stau pe strada, in momentul in care studentii stau si invata in conditii mizere, in momentul in care mai exista pensionari care traiesc doar cu un milion de lei ? Pe langa faptul ca aceste parade lezeaza morala publica, mai consuma si din banii statului, adica din taxele si impozitele noastre.

Trebuie sa atragem atentia asupra acestor actiuni, asta pana nu devine devianta o normalitate si normalitatea o devianta.